laborator medical
Imunologie IG A seric
IG A seric

Unitatea de bazã a structurii IgA este monomerul, alcãtuit din douã catene grele (H) cu specificitate de clasã (izotipicã) a şi douã catene uşoare (L) de tip l sau k.

Unitatea monomericã (l)2 sau (a-k)2 are o tendinţã constantã de a produce structuri moleculare polimerice, formate din 2, 3, 4 sau 5 monomeri (10S, 13S, 15S, respectiv 17-18S), care în ser se gãsesc în concentraţii descrescânde.

La microscopul electronic, molecula de IgA monomerã are aspectul literei Y. Complexele dimerice au forma a douã litere Y, aşezate una în prelungirea celeilalte. Cele douã fragmente Fc formeazã un lanţ lung şi rigid.

IgA se gãseşte atât în plasma sanguinã, cât şi în secreţiile externe: salivarã, lacrimalã, gastricã vaginalã, intestinalã, biliarã, pancreaticã, lactatã.

Pe baza unor diferenţe de structurã molecularã (numãrul punţilor S-S, secvenţa aminoacizilor în regiunea balama) au fost descrise douã subclase de IgA: IgA1 şi IgA2. Ele diferã prin 22 de aminoacizi, în primul rând datoritã deleţiei a 13 aminoacizi din regiunea balama a IgA2, dar care se gãsesc la IgA1. Aceastã diferenţã structuralã conferã rezistenţã moleculei de IgA2 la acţiunea unor proteaze bacteriene, care cliveazã specific IgA1 în regiunea balama.

IgA sericã este reprezentatã în primul rând de IgA1 (90%) şi este monomerã în proporţie de 80%. Catenele L şi H sunt reunite prin douã punţi S-S. Subclasa IgA2 reprezintã numai 10% din IgA sericã. Pe baza markerilor alotipici ai catenei H, IgA2 se subdivide în douã variante alotipice: A2m1 (la populaţiile caucaziene) şi A2m2 (la populaţiile mongoloide-negroide)

Funcţiile IgA seric nu sunt bine precizate, datoritã dificultãţilor de purificare. Rolul sãu cel mai important ar fi acela de a îndepãrta cantitãţile mici de antigene, provenite din alimente sau antigenele solubile ale microorganismelor, absorbite în circulaţia generalã. Eliminarea timpurie împiedicã accesul acestor antigene la celulele sistemului imunitar şi stopeazã declanşarea unui rãspuns imun de amploare, care ar devia forţele de apãrare a organismului, de la funcţia sa esenţialã, aceea a protecţiei antiinfecţioase.

In vivo, IgA nu activeazã complementul pe calea clasicã şi nu produce liza antigenelor celulare, dar moleculele agregate in vitro de IgA1 şi IgA2 activeazã calea alternã. Funcţia opsonizantã a IgA este controversatã. IgA nu produce reacţii de precipitare cu antigenele moleculare.

IgA din secreţii(sau IgA secretor) se gãseşte în secreţia mucoaselor (digestivã, respiratorie, urinarã), în secreţia biliarã şi pancreaticã. De aici derivã şi denumirea sa improprie, IgA secretoare (sIgA), deşi mai corectã ar fi denumirea de IgA din secreţii.sIgA se gãseşte în special în formã dimericã (80%), iar restul ca monomer sau alt tip de polimer. Compartimentul seric al IgA nu influenţeazã semnificativ concentraţia IgA din secreţii şi invers, IgA din secreţii nu este absorbit în circulaţie.

sIgA se sintetizeazã local, în structurile limfoide asociate mucoaselor: în mucoasa tractului respirator, dar mai ales cea nazalã, a tractului digestiv (în special în mucoasa antrului piloric şi a intestinului subţire), în lamina propria a acinilor secretori ai glandelor salivare şi mamare, în glandele lacrimale. In toate aceste structuri se gãsesc numeroase plasmocite şi precursorii lor. Imunizarea oralã stimuleazã în primul rând, sinteza IgA.

Valori normale: 90 - 400mg/dl

 
web design romania